Intr-una din zilele trecute o cunostinta imi povestea despre un caz al unui copil de la tara,in varsta de 2-3 anisori al carui mama il lasa pe prispa casei,in mijlocul verii,in plin soare fara sa ii dea nimic de sete,ignorandu-l in fapt si vazandu-si de tigara ei.Copilul,nesters la gura,nesters pe fata,avea chipul asaltat de muste.Va intrebati cum un copil de aproape 3 ani poate sta asa nemiscat intr-un loc.Maica-sa il pusese intr-un carucior iar acesta nici nu avea de ce sa protesteze din moment ce nu stia sa mearga( abia a fost invatat sa faca cativa pasi,tinut de manute si asta de catre altcineva si nu de propria lui mama).Sigur ca exista si cazuri mai rele de atat.Dar chiar trebuie sa existe?
Ajung din ce in ce mai des la concluzia ca nu toate femeile ar trebui sa fie lasate sa faca copii.Nu sunt singura care gandeste asa,am auzit chiar o parere cum ca ar trebui sa ti se faca un examen psihologic inainte sa devii parinte(asa,toti nebunii fac copii)la care eu as adauga si o ancheta sociala prin care sa se verifice conditiile in care va creste copilul.Nu-i asa ca ar fi mult mai putini copii chinuiti in lume?De ce e insa unora dintre parinti asa de usor sa zica "Las',ca nu moare!"?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu