Fetita din ploaie

Veneam de la scoala,cu fetele si cu Edy in carucior.Incepuse sa ploua, apoi  din ce in ce mai tare, ca am ajuns sa fugim.Edy tipa de fericire,ca na,prima lui ploaie care sa il ude pana la piele,Bianca il copia,Bubu tipa ca nu mai poate sa alerge,eu radeam de bucuria lor.Aproape de casa in parc cineva plangea de mama focului.O fetita.Era tare speriata.In parc nimeni,doar o femeie cu o umbrela pe o banca,statea nepasatoare.Am lasat copiii pe alee si m-am dus la ea.Ploua torential,eram fleasca toti.O astepta pe mama ei, de fapt pe un nenea pe care l-a trimis mami sa o ia si nenea nu mai venise.Fetita cu ghiozdan in spate,clasa a doua,imbracata mai saracut,plapanda.I-am cerut numarul de telefon al mamei ei,noroc ca il stia.Cand sun,femeia calma zice ca da,nu a mai putut domnul acela sa ajunga sa ia fetita,ca ea s-a dus pana la posta dar ploua prea tare si asteapta sa se mai potoleasca ploaia si apoi vine sa o ia.Am ramas perplexa.Intre timp ajunsesem la scara.I-am zis ca o gaseste la mine acasa,ca nu puteam lasa copilul singur in ploaie.Ma pregateam sa ii dau ceva de mancare cand ma suna.Trecusera vreo 15 minute timp in care fetita facuse cunostinta cu ai mei.Si imi spune ca sa o trimit in fata cofetariei,ca o asteapta acolo.Iar am ramas uimita.Doar ii spusesem blocul si scara.O intreb daca fetita stie sa ajunga la cofetarie si balmajeste ca da.I-am pus la repezeala niste covrigi,un mar,niste biscuiti in punga.Pentru ca imi paruse rau ca nu a apucat sa manance,pentru ca m-am gandit ca cine stie cand apuca azi sa manance cu o mama asa ametita de cap si pentru ca poate nu avea acasa si i-as fi facut o bucurie.I-am spus ca am vorbit cu mamica ei si o asteapta la cofetarie,am intebat-o si pe ea daca stie sa ajunga si a confirmat.Am trimis-o pe fetita mea sa o conduca pana jos la scara.Scara blocului fiind la cativa pasi de cofetarie.I-am zis fetitei ca daca mama ei nu e acolo sa se intoarca si sa ma strige sa ies la balcon.M-am luat cu treburile,am verificat telefonul.Primisem mesaj,de la mama ei,imi multumea mult.Concluziile le trageti voi.

Familie = iubire.

Astazi,in parcul de langa scoala,eu cu copiii.Cea mica s-a imprietenit cu o fetita dragalasa mai mica decat ea,probabil motivul imprietenirii a fost ca aveau amandoua colanti la fel,albi cu inimioare rosii.Mamica fetitei i-a aratat sotului ei la un moment dat cand a venit si acesta in parc,ca uite ce coincidenta au colanti la fel si tricoul pe care il purta fetita mea e identic cu tricoul pe care mamica vroia sa i-l dea azi fetitei ei.Tatal trebuia sa plece la munca,mamica a decis sa mai ramana in parc cu fetita,tatal s-a dus sa isi ia la revedere de la cea mica,moment ca in filme,ridicat fetita in brate,imbratisare lunga,pupat,eu ramas cu ochii la ei si cu un zambet dulce-amar.Mereu ma cam scot din ale mele astfel de imagini,cu tata-fiica/tata-fiu.In fine.Raman cu mamica pe banca,la un moment dat dupa ce ma vede ca ma tot ridic de pe banca ba pentru Edy,ba pentru Bia,ba pentru Clara,ma intreaba"Dar nu va suparati,cati copii aveti? Ca am tot vazut ca mai apare cate unul".Am decis sa o scot din debusolare si sa ii prezint cifra magica,aia de uimeste de obicei lumea.Am intrat in discutii,gen ca e greu cu unul,d-apai cu trei,cum e scoala la care sunt fetele mele ca ar  vrea si ea peste un an sa o inscrie pe a ei la aceasta scoala,am mai povestit una alta,era genul de femeie care isi deschide repede sufletul si la un moment dat imi spune ca sta cu sotul ei doar pentru copil,ca ei doi nu mai au nici o treaba,ca se antipatizeaza reciproc.Mi-a parut rau sa aud asta.Alt cuplu care pastreaza familia de dragul copilului.Si imaginea aia idilica ce mi se desfasurase in fata ochilor cu douazeci de minute in urma si-a pierdut brusc din stralucire.Mi-a mai spus ca fetita ii vede cum se cearta si ca uneori le ia mainile si le uneste ca sa se impace.Ma intreb oare,asa se intampla in toate casniciile? Nu mai exista cupluri fericite dupa trecerea unui numar de ani si aparitia copiilor?Vreau intr-o zi sa intalnesc o femeie care sa imi spuna: "Ne iubim si ne respectam,mai mult ca la inceput,iar copilul/copiii ne completeaza.Si nu ne-am desparti pentru nimic in lume."