Fetita din ploaie

Veneam de la scoala,cu fetele si cu Edy in carucior.Incepuse sa ploua, apoi  din ce in ce mai tare, ca am ajuns sa fugim.Edy tipa de fericire,ca na,prima lui ploaie care sa il ude pana la piele,Bianca il copia,Bubu tipa ca nu mai poate sa alerge,eu radeam de bucuria lor.Aproape de casa in parc cineva plangea de mama focului.O fetita.Era tare speriata.In parc nimeni,doar o femeie cu o umbrela pe o banca,statea nepasatoare.Am lasat copiii pe alee si m-am dus la ea.Ploua torential,eram fleasca toti.O astepta pe mama ei, de fapt pe un nenea pe care l-a trimis mami sa o ia si nenea nu mai venise.Fetita cu ghiozdan in spate,clasa a doua,imbracata mai saracut,plapanda.I-am cerut numarul de telefon al mamei ei,noroc ca il stia.Cand sun,femeia calma zice ca da,nu a mai putut domnul acela sa ajunga sa ia fetita,ca ea s-a dus pana la posta dar ploua prea tare si asteapta sa se mai potoleasca ploaia si apoi vine sa o ia.Am ramas perplexa.Intre timp ajunsesem la scara.I-am zis ca o gaseste la mine acasa,ca nu puteam lasa copilul singur in ploaie.Ma pregateam sa ii dau ceva de mancare cand ma suna.Trecusera vreo 15 minute timp in care fetita facuse cunostinta cu ai mei.Si imi spune ca sa o trimit in fata cofetariei,ca o asteapta acolo.Iar am ramas uimita.Doar ii spusesem blocul si scara.O intreb daca fetita stie sa ajunga la cofetarie si balmajeste ca da.I-am pus la repezeala niste covrigi,un mar,niste biscuiti in punga.Pentru ca imi paruse rau ca nu a apucat sa manance,pentru ca m-am gandit ca cine stie cand apuca azi sa manance cu o mama asa ametita de cap si pentru ca poate nu avea acasa si i-as fi facut o bucurie.I-am spus ca am vorbit cu mamica ei si o asteapta la cofetarie,am intebat-o si pe ea daca stie sa ajunga si a confirmat.Am trimis-o pe fetita mea sa o conduca pana jos la scara.Scara blocului fiind la cativa pasi de cofetarie.I-am zis fetitei ca daca mama ei nu e acolo sa se intoarca si sa ma strige sa ies la balcon.M-am luat cu treburile,am verificat telefonul.Primisem mesaj,de la mama ei,imi multumea mult.Concluziile le trageti voi.

Familie = iubire.

Astazi,in parcul de langa scoala,eu cu copiii.Cea mica s-a imprietenit cu o fetita dragalasa mai mica decat ea,probabil motivul imprietenirii a fost ca aveau amandoua colanti la fel,albi cu inimioare rosii.Mamica fetitei i-a aratat sotului ei la un moment dat cand a venit si acesta in parc,ca uite ce coincidenta au colanti la fel si tricoul pe care il purta fetita mea e identic cu tricoul pe care mamica vroia sa i-l dea azi fetitei ei.Tatal trebuia sa plece la munca,mamica a decis sa mai ramana in parc cu fetita,tatal s-a dus sa isi ia la revedere de la cea mica,moment ca in filme,ridicat fetita in brate,imbratisare lunga,pupat,eu ramas cu ochii la ei si cu un zambet dulce-amar.Mereu ma cam scot din ale mele astfel de imagini,cu tata-fiica/tata-fiu.In fine.Raman cu mamica pe banca,la un moment dat dupa ce ma vede ca ma tot ridic de pe banca ba pentru Edy,ba pentru Bia,ba pentru Clara,ma intreaba"Dar nu va suparati,cati copii aveti? Ca am tot vazut ca mai apare cate unul".Am decis sa o scot din debusolare si sa ii prezint cifra magica,aia de uimeste de obicei lumea.Am intrat in discutii,gen ca e greu cu unul,d-apai cu trei,cum e scoala la care sunt fetele mele ca ar  vrea si ea peste un an sa o inscrie pe a ei la aceasta scoala,am mai povestit una alta,era genul de femeie care isi deschide repede sufletul si la un moment dat imi spune ca sta cu sotul ei doar pentru copil,ca ei doi nu mai au nici o treaba,ca se antipatizeaza reciproc.Mi-a parut rau sa aud asta.Alt cuplu care pastreaza familia de dragul copilului.Si imaginea aia idilica ce mi se desfasurase in fata ochilor cu douazeci de minute in urma si-a pierdut brusc din stralucire.Mi-a mai spus ca fetita ii vede cum se cearta si ca uneori le ia mainile si le uneste ca sa se impace.Ma intreb oare,asa se intampla in toate casniciile? Nu mai exista cupluri fericite dupa trecerea unui numar de ani si aparitia copiilor?Vreau intr-o zi sa intalnesc o femeie care sa imi spuna: "Ne iubim si ne respectam,mai mult ca la inceput,iar copilul/copiii ne completeaza.Si nu ne-am desparti pentru nimic in lume."                                                                                                             
                                               

Bebe doarme in patutul lui?

Eduard doarme cu noi in pat,la 5 luni si jumatate,in prima si a doua luna a dormit numai in patutul lui,pana am decis sa il luam noaptea in patul nostru.Ne chinuim atata sa ii obisnuim sa doarma singuri cand ei au atata nevoie sa ne simta aproape macar cateva luni de la nastere,pana si animalele isi tin puii aproape...si ei sunt ca niste mici animalute...pe fetele mele le-am crescut dupa cum recomanda asa multa lume...adica au dormit de la nastere in patuturile lor...acum la baietel,nu mai tin cont ce recomanda lumea si ce zic altii,fac ce simt eu ca e mai bine pentru noi!Va avea timp sa se dezvete de dormit cu mami,va creste si ne va fi dor sa doarma cu noi!Traiti momentele frumoase alaturi de copiii vostri la timpul lor ca nu se mai intorc niciodata!Eu nu am stiut sa ma bucur de toate momentele cand fetele mele erau bebelusi si abia acum realizez,la al treilea copil,cu ce am gresit.

Incepem gradinita

Astazi am fost la Strumpfii.3 D. A fost minunat in comparatie cu Cars,tot 3 D si ala la care nu stiam daca sa ma plictisesc sau sa ma enervez.Bubu s-a plictisit insa dupa 20 de minute,Bianca nu se plictisise nici dupa final.Recunosc,am fost cei mai galagiosi din sala:) Adevarul e ca sunt atat de dragalasi omuletii albastri incat ti-ai dori si tu ca adult sa existe si sa ai unul prin casa eventual...Am totusi si eu omuleti insa nu sunt albastri si nu dau pe dinafara de cumintenie.Si sunt ca niste titirezi energetici.Cel putin cea mica...nu ma lasa sa stau locului prea mult timp.In curand incepe gradinita.Mai sunt cateva zile.Avem o parte din rechizite deja,ghiozdanele si hainute noi si mai avem, si emotii...adica eu am emotii,nu ele.Pai cum sa nu am cand le vad cat de repede cresc,si doar eu le vad zilnic si tot nu imi vine sa cred ce progrese uimitoare fac intr-un ritm uimitor.Inafara de emotii mai am si un sentiment de lehamite cand ma gandesc ca o sa intru si eu in randul celor ce au de-a face cu metehnele invatamantului si sistemului de educatie  romanesc.Noroc ca fetele nu stau decat 4 ore pe zi la gradinita...Altfel le-as fi dus prea tare dorul,asa cum sunt ele,titirezi.Sunt iubicioasele mele.O sa inchei aceasta postare pentru ca sunt deja obosita si inca nu s-a incheiat seara.Bafta tuturor prichindutilor la gradinita si la scoala!

Scrisoare pentru tati

Tati,poate cand ai timp
Vei citi scrisoarea mea
Stiu ca vrei ca sa ne uiti
Poate ne-ai uitat deja...
Eu sunt mica,nu spun multe
Insa vad si simt si eu
Uneori,cand mama plange
Stiu ca duce dorul tau.
Astazi sora mea cea mica
Intreba unde-ai plecat
I-am spus "tati-o sa se-ntoarca"
Te intreb,e-adevarat?
Vreau sa mai glumesc cu tine
Sa ne mai jucam in doi,
Tu esti suparat pe mine?
Daca nu,cand vii la noi?
Zi de zi cuminte stau
Nu-ndraznesc sa-ntreb de tine
si tot sper ca intr-o zi
Ai sa te intorci la mine.
Eu n-am vrut sa fie-asa,
Nimeni nu m-a intrebat,
Poate-am sa-nteleg candva
De ce totul s-a schimbat
Poate voi oamenii mari
Stiti ce-i rau si ce e bine,
Poate-i bine sa dispari
Si sa nu mai stiu de tine?
Mi-a ramas doar mami-acum
Si ma sperii cand ea pleaca
Imi e teama ca si ea
Poa'sa nu se mai intoarca.
Uneori vreau sa te cert
ca nu-mi mai spui somn usor
Insa-mi trece si te iert,
Stiu ca si tie ti-e dor.
Te astept si-acum sa vii
Sa ma plimbi prin parc de mana,
Nu vreau dulciuri,jucarii,
Doar sa mai stam impreuna.
Sa ti-arat ce-am invatat,
Sa imi spui iar "capitane",
Sa iti spun ce am visat,
S-adorm in bratele tale.
Eu sunt mica,nu stiu multe
Insa cand singur vei fi
Te rog sa-ti aduci aminte
Ca te-asteapta doi copii
Te mai rog ceva frumos
Si tare mult ne dorim...
Tati,nu uita de noi,
Noi inca te mai iubim...

In parc

Leagane(la care se face coada pentru ca sunt prea putine si toata lumea vrea sa isi dea copiii uta)...
Nisip(plin de chistoace de tigari,coji de seminte si resturi de diverse proveniente)...
Tobogane(unele coboara atat de brusc incat da copilu' cu dosul de pamant de nu-i mai trebuie - cel putin in ziua respectiva)...
Si ajungem la...BANCI (vanate cu mare interes de catre mamici si bunici).Nu ar fi ele in sine o problema insa unele mamici uita de ele pe bancile respective,se iau cu vorba cu vecinica sau cu nasica sau vreo alta consoarta si uita de copii astfel ca se trezesc ca a iesit copilul din parc direct in strada sau ca l-a lovit un leagan...mamica grijulie se ridica,cearta copilu',il scutura,sau o palmuta la fundulet si apoi revine la...locul ei de joaca,adica BANCA.
Mamici,le intelegem pe bunicute,ca nu mai sunt in puteri dar pe voi ce va impiedica sa va supravegheati odraslele?Sau,mai bine si frumos,sa va implicati,sa va jucati cu ei la nisip sau la casuta de joaca?Nu zice nimeni sa nu le oferim libertate in parc,nu tinem copilasii in lesa insa... putina atentie se poate dovedi extrem de importanta.Accidente nefericite se pot intampla oricand.Poate insa unele mamicute considera muuult mai importanta reteta de baclava a vecinei sau cum o inseala sotul pe cutarica.

Micul varsator

Eu,impreuna cu sotul meu si cu fiica mea cea mare suntem toti trei in zodia varsatorului.Cea mica,adica Bubu,este in zodia fecioarei.Dar ar fi trebuit ca ea sa fie in zodia varsatorului.Nu exista zi in care sa nu verse ceva,orice e lichid...apa,suc,lapte...in diverse locuri,care mai de care mai nepotrivite(pe covor,pe fotoliu,in pat,pe tastatura,pe monitor,pe ea)ceea ce ne cam da batai de cap.Astazi de exemplu am doua pete negre in partea de joc a ecranului LCD al calculatorului,care sincer nu cred ca or sa dispara(a varsat apa Bubu).Ma chinui sa apas mai tare pe Space Bar sa pot sa scriu si eu trei cuvinte(a varsat compot de struguri pe tastatura,am sters eu ce am sters,am folosit si uscatorul de par).Daca Bianca a fost si este genul de copil care nu ne face prea multe probleme,ei bine,Bubu este un adevarat tzunami in ale poznelor.De-abia ce am reparat calculatorul(a reusit sa strice hardul-il inchidea si deschidea direct din unitate,de pe putin cateva ori pe zi)si nici macar nu e reparat complet,mai trebuie sa schimbam si placa de baza care face figuri in a  recunoaste partea de dvd-rom(tot din cauza apasarii in dusmanie a butonului "magic".Am consumat pana acum o multime de banda adeziva ca sa lipim cartile rupte de micul Taz.A spart si doua oglinzi,a stricat o telecomanda si exemplele pot continua.Asa era de mica din moment ce inca mai am ca amintire pe clapa telefonului doua urme de dintisori(primii ei dinti).Pusa pe dezastre.Ferim noi ce putem din calea ei,dar tot gaseste ea ceva de stricat.Stau si ma intreb ce ne mai asteapta.Ca are abia un an si 8 luni.